Daniel Lăcătuş

În ultimele zile, toată presa română a relatat pe larg despre evenimentul tragic de la Petrila. Familile minerilor decedaţi au trăit momente de-o tristeţe răscolitoare. Televiziunile, în încercarea lor de a fi părtaşe la suferinţa celor din Valea Plângerii, au dus în studio tot felul de haimanale de la diferite partide, care nu au reuşit altceva decât să se facă de rahat şi să atragă antipatii. Deseori am auzit mineri spunând că intră în mină fără să aibă siguranţa că-şi vor mai vedea vreodată familile.  Mi-a fost dat să văd zeci de oamenii, cu ochii inundaţi de lacrimi. Ce durere poate fii mai mare în această lume decât aceea de-aţi pierde copilul, soţul, tatăl? Condiţiile precare în care lucrau aceştia, utilajele foarte vechi şi incompetenţa celor din conducerea minei au adus la această cumplită tragedie. Acesta, din nefericire nu este primul astfel de incident. Dar pare să nu conteze prea mult. În nemernicia lor, politicienii nu au ezitat să-şi facă puţină campanie. Au compătimit familile îndoliate şi au promis sprijin financiar acestora. Înainte de acest accident de muncă, nu a păşit picior de politician pe acolo, cu toţii s-au grăbit imediat a doua zi să fie la faţa locului.