Mutanţi ai tranziţiei « Daniel Lăcătuş

Blog

Mutanţi ai tranziţiei

decembrie 20, 2008 at 12:34 pm | In General | 1 Comment

MINGEA E LA EL
emil-boc

Graţie laşităţii şi duplicităţii pe care au jucat-o diriguitorii maselor, România astăzi suferă grav. Solidaritatea de clan şi organizarea de tip mafiot la toate nivelele unesc partidele politice în acţiuni malefice care se vor răsfrânge mai târziu asupra întregii populaţii… Trezite din somnul letargic, anumite partide par să nu mai ţină cont de doctrine, idealuri etc. Când e vorba de guvernare îşi dau frăţeşte mâna şi-şi bagă picioarele în ea istorie. Tare mi-e teamă ca românii să nu se trezească cu un soi de mutanţi ai tranziţiei, mai lacomi şi mai indiferenţi. Fără onoare, ruşine sau sentiment al datoriei. În urma votului din 30, nu a câştigat nici “dreapta”, nici “stânga”, a câştigat clasa politică şi a pierdut poporul – pentru a câta oară?

1 comentariu »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

EXTRAS DIN TESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAI EMINESCU (1850-1889):

Şi, întrucât, “se-înţelege – de la sine n.n. – că în judecarea diferitelor partide politice trebuie să deosebim pe cele sincer politice de cele pretinse sau pretextate politice”*, suntem datori să spunem că, ”partidele, la noi, nu sunt partide de principii, ci de interese personale”** – care, ”păstrând numai coaja legilor şi goala aparenţă, calcă făgăduielile făcute naţiei în ajunul alegerilor, fac tocmai contrariul de ceea ce au promis mandantilor lor şi trec, totuşi, drept reprezentanţi ai voinţei legale şi sincere a ţării”***… În cadrul lor, ”organizarea nu înseamnă decât disciplina oarbă a unei societăţi de esploataţie sub comunii şefi de bandă. Cauza acestei organizări stricte**** e interesul bănesc, nu comunitatea de idei, organizare egală cu aceea a partidei ilustre Mafia şi Camorra, care miroase de departe a puşcărie”*****. Singura deosebire între ele “este foarte mică şi e întemeiată pe o cultură individuală mai mult sau mai puţin îngrijită. Fiecare se reprezentează mai mult pe sine decât – pe n.n. – o clasă socială oarecare, şi lucrul principal e forma, mai mult sau mai puţin corectă, în care cineva caută a face plauzibile aşa-numitele sale principii”******.
* Mihai Eminescu, Între variile acuzări, Timpul, 23 ianuarie 1881, în Opere, vol. XII, pag. 43
** idem, Manuscrisul În genere toată societatea…, în Opere, vol. IX, pag. 465
*** idem, N-ar fi greu de polemizat…, Timpul, 23 februarie 1880, în Opere, vol. XI, pag. 38
**** “ţinute la un loc prin complicitate de fapte rele”, idem, «Românul» promiţându-ne programul nou…Timpul, 10 februarie 1882, în Opere, vol. XIII, pag. 51
***** idem, Toţi ştiu…, Timpul, 27 aprilie, 1879, în Opere, vol. X, pag. 227
****** idem, Manuscrisul Înainte de câteva zile…, în Opere, vol. IX, pag. 481

VEZI PE LARG: Eminescu interzis. Gandirea politica
http://www.scribd.com/doc/4511706/EMINESCU-INTERZIS-GANDIREA-POLITICA
Cartea este publicata cu CopyLIBER!

Comentariu�Comentarii de Helga — februarie 9, 2009 #