“Pe aici nu se trece”

aprilie 23, 2009 at 7:09 am | In General | 1 Comment

aliona

Dovedindu-se un inveterat căutător al dreptăţii, preşedintele Republicii Moldova nu a ezitat să recurgă la metode de tip stalinist pentru aplanarea conflictelor de stradă apărute în 7 aprilie la Chişinău. Revolta încă flutură în sufletele celor care mai cred în libertate (ce cuvânt îngrozitor!)
Limbajul plastic al preşedintelui Voronin şi atitudinea sa tiranică ascund o mulţime de frustrări. Apropierea faţă de Moscova e evidentă, deşi ruşii nu au fost întotdeauna cei mai buni prieteni ai Republicii Moldova. Din cele relatate de presa fidelă preşedintelui Voronin, în Moldova e linişte şi pace. Realităţile de pe teren sunt mult prea greu de descris în cuvinte. Acţiunile din 7 Aprilie ale tinerilor moldoveni au captat atenţia marilor puteri din Europa, dar ce folos atâta vreme cât mulţi dintre ei sunt încă în închisorile comuniste, maltrataţi? Nu de puţine ori România s-a arătat dispusă să arunce peste Prut un colac de salvare din ghiarele tiranilor de la Chişinău. Vizibil iritat de presupusele implicări ale româniei în revolta tinerilor din capitala Republicii Moldova, preşedintele moldovean a tunat şi fulgerat la adresa româniei, a închis graniţele pentru români, a sfidat legi fundamentale, drepturile omului, tratate internaţionale, a tratat totul cu sictir. Mai puţin pe tovarăşii ruşi. Faţă de jurnaliştii români a avut o atitudine mai mult decât agresivă, mulţi dintre ei fiind nevoiţi să se întoarcă în ţară pentru siguranţa lor. Vânătoarea de jurnalişti a continuat şi în rândul reporterilor moldoveni, socotiţi imparţiali, nedrepţi etc. Oare ce mai urmează? Nu m-ar mira ca jurnaliştii care deranjează regimul să fie exilaţi, judecăţi pentru înaltă trădare sau să fie aduşi în piaţa publică, la judecata poporului.

aliona

1 comentariu »

RSS pentru comentariile din acest post. Urmăreşte URI

  1. Rãspunsul la prima întrebare e da, în anumite condiþii. La a doua întrebare rãspunsul e nu, în nici un caz. Dacã însã vrei sau trebuie sã te întorci în România, atunci rãspunsul la prima întrebare e nu, nu meritã sã pleci. Minime reguli deontologice impun unui jurnalist sã îºi declare limitele competenþei ºi intenþiile, într-un articol de opinie. Dînd cãrþile pe faþã: am plecat la studii ºi nu mã mai întorc. Am reuºit sã încurajez o mînã de studenþi români sã plece, ºi am eºuat în multe alte cazuri. Atît la Clemson, unde am primit doctoratul, cît ºi la Stanford am cunoscut îndeaproape procesul de admitere. Deºi situaþia în alte domenii sau þãri e probabil asemãnãtoare, am sã mã refer aici strict la studiile de economie în America la nivel de doctorat. Meritã sã pleci? Da, dacã înþelegi exact ce înseamnã economia, dacã crezi cã îþi va face plãcere sã o studiezi patru-cinci ani ºi sã o aplici apoi tot restul vieþii. Da, dacã nu te sperie munca grea ºi cîteodatã frustrantã într-un Graduate School amplasat de obicei departe de orice te-ar putea distrage de la studii. Da, dacã crezi cã o sã-þi placã sã trãieºti apoi în Statele Unite, Canada sau Marea Britanie.


Lăsați un comentariu

XHTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <pre> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Bloguieşte pe WordPress.com. | Theme: Pool by Borja Fernandez.
Entries and comments feeds.