Daniel Lăcătuş

Succesul unui faliment în masă

La revoluţie, combinatul siderlugic din Călan avea un număr semnificativ de angajaţi. Prin divizarea ulterioară în 12 societăţi comerciale s-a ajuns la pierderea a peste 5.000 de locuri de muncă. Societatea SC Sidermet SA, a mers din rău în mai rău. Declinul a început odată cu anul 2003, când societatea a fost supusă executării silite pentru acumularea unor datorii exorbitante. În baza HG nr. 428/25.04.2002, privind strategia de privatizare a SC Sidermet SA Călan, a fost înfiinţată societatea comercială cu capital mixt AMIDIP SA Călan, ai cărei fondatori principali erau Sidermet SA Călan şi PIPE Products GmbH. Amidip avea un capital de 18,3 milioane dolari, din care germanii controlau 65,6%, în timp ce aportul în natură al Sidermet Călan era în valoare de 6,3 milioane dolari, la constituirea societăţii mixte, ceea ce îi asigura controlul a 34,4% din acţiuni.
Societatea formată prin asocierea Sidermet Călan cu firmă germană a intrat în faliment în anul 2005. În 2006, după mai multe încercări eşuate Societatea AMIDIP Călan a fost vândută prin negociere directă, preţul tranzacţiei ridicându-se la 1,91 milioane de dolari, potrivit NewsIn.

În acelaşi an 2006, în oraşul Călan, mai mulţi oameni intrau în greva foamei pe motiv că nu-şi primiseră salarile de câteva luni şi cele 16 salarii medii nete cuvenite după lichidarea societăţii. Presa a relatat pe larg despre acest caz.
Liderii de la centru nu s-au sinchisit multă vreme să coboare printre muritorii de foame. Într-un final soseşte printre ei fostul ministru al muncii, Gheorghe Barbu, crescut şi copilărit pe aceste meleaguri, mai exact în satul Strei. La alegerile din 2008 acesta a candidat pentru un nou mandat de deputat in colegiul electoral din Valea Jiului. Nu puţini sunt cei care se întreaba ce l-a determinat să nu candideze în colegiul Călan, Haţeg, Ţinutul Pădurenilor.

Un alt aspect curios este faptul că aproape toţi foştii lideri de sindicat din localitate sunt implicaţi în politică, este şi cazul fostului lider al sindicatului de la Sidermet SA Călan, Ioan Beica. Nu este de mirare că fostul combinat a ajuns în această stare dezolantă. Lipsa de interes şi demagogia autorităţilor publice locale şi centrale au adus la prăbuşirea imperiului fontei. Cei mai mulţi dintre locuitorii de astăzi ai Călanului susţin că prin divizarea societăţii s-a semnat condamnarea localităţii la moarte.
Despre combinat şi istoria acestuia s-au scris tomuri întregi încât nu cred că ar mai putea fi ceva de dezvăluit.

Astăzi, cei mai mulţi dintre locuitorii urbei sunt nevoiţi să facă zilnic naveta în oraşele învecinate, marea majoritate fiind angajaţi la firmele de cablaje. Alţii au luat drumul străinătăţii, sperând la un trai mai bun. Au lăsat în urmă părinţi, copii……ţinutul unde au copilărit. Nostalgia clipelor frumoase petrecute pe platforma fostei uzine, trezesc în mulţi dintre munciitorii de ieri sentimente ostile faţă de directorii şi liderii de sindicat ai combinatului, cei veniţi după revoluţia din 1989, semnatari ai tratatului de condamnare la moarte a uzinei.

Politicul a jucat întotdeauna un rol determinant la distrugerea în masă a siderurgiei româneşti. Este şi cazul combinatelor din Hunedoara, Galaţi şi Reşiţa, unde jocurile politice murdare au atras după sine consecinţe drastice pentru foştii muncitori. Disponibilizările ulterioare, după privatizare, au demonstrat că s-a jucat la două capete. Investitorii s-au dovedit a fi complici ai clanurilor bine organizate.